Vera Tchentsova
umr Orient & Méditerranée, Paris (fr)
Summary: The murals in the Berestovo church of the Saviour represent a unique testimony of post-byzantine art, introduced in Ukraine directly from the Balkans. The church was renovated in the beginning of the 1640s by Peter Movilă, the Metropolitan of Kiev, who invited Greek painters to decorate the newly restored building. The names of the artists were identified in a letter, dated July 25th, 1655, and addressed to Patriarch Nikon of Moscow. The letter is written on behalf of two Greek brothers, John and George, and enumerates several churches embellished by these artists. Among “many others”, the painters decorated the monasteries of Căldăruşani, Brebu, Strehaia, Cornăţel, Plumbuita, and Plătăreşti (in Walachia), as well as a church in “Vrancea”, probably to be identified with Soveja (in Moldavia). The only monument outside the Romanian principalities decorated by the two brothers was a certain “Church of St. Vladimir” in Kyiv, that is, the church of the Saviour in Berestovo. The 17th c. murals of this church are relatively well preserved, with only partial restoration, albeit covered in many places by 19th c. paintings. These original frescoes bear numerous Greek inscriptions. The author suggests new interpretations of the dedicatory inscription comparing the church restored by Peter Movilă to Solomon’s Temple, and offering parallels with biblical episodes or verses. Taken together, and through the symbolic language they unfold, the Greek and Slavonic inscriptions reveal the ambitious renovation project of the “Temple of the Lord” envisioned by the Metropolitan of Kyiv. Both Slavonic and Greek dedicatory inscriptions display the consecration date of the church in both Western and Eastern style, but with a strange chronological discrepancy whose explanation leads the author to propose that the decoration sponsored by Movilă was completed by the Greek painters during the fall of 1643, the consecration of the church following in November of the same year. The reading of the various Greek tituli on the frescoes allows for new identifications of the depicted saints and scenes, as well as their comparison with the fragmentary conserved murals in Romanian churches decorated by the same artists.
Keywords: epigraphy, Post-Byzantine iconography, Greek, church foundation and patronage, mural paintings.
Rezumat: Picturile murale din Biserica Mântuitorului din Berestovo constituie o mărturie unică a artei post-bizantine, introdusă în Ucraina direct din Balcani. Biserica a fost renovată la începutul anilor 1640 de către mitropolitul de la Kiev, Petru Movilă, care a invitat pictori greci să decoreze clădirea recent restaurată. Numele artiștilor au fost identificate într-o scrisoare adresată patriarhului Moscovei, Nikon, şi datată în 25 iulie 1655. Scrisoarea, redactată în numele a doi frați greci, Ioan și Gheorghe, enumeră câteva biserici împodobite de acești artiști. Printre “multe altele”, pictorii au decorat mănăstirile Căldărușani, Brebu, Strehaia, Cornățel, Plumbuita și Plătărești (în Țara Românească), precum și o biserică din Vrancea, de identificat probabil cu Soveja (în Moldova). Singurul monument decorat de cei doi frați în afara Ţărilor Române a fost o anumită “biserică a Sf. Vladimir” din Kiev, adică biserica Mântuitorului, la Berestovo. Picturile murale de secol xvii ale acestei biserici sunt relativ bine conservate, parţial restaurate, deși acoperite în multe locuri de către o serie de picturi din secolul al xix-lea. Aceste fresce originale poartă numeroase inscripții grecești. Autoarea sugerează noi interpretări ale inscripției votive care compară biserica restaurată de Petru Movilă cu Templul lui Solomon și oferă paralele cu episoade sau versete biblice. Prin limbajul simbolic pe care îl dezvăluie, inscripțiile grecești și slavone mărturisesc proiectul ambițios de renovare a „Templului Domnului” de către mitropolitul Kievului. Atât inscripțiile votive slavone cât și cele grecești afișează data sfinţirii bisericii în stil occidental și oriental, dar cu o discrepanță cronologică ciudată, a cărei explicație o determină pe autoare să ia în calcul posibilitatea ca decorarea sponsorizată de Movilă să fi fost completată de pictorii greci în toamna anului 1643, în vreme ce consacrarea bisericii să fi avut loc după luna noiembrie a aceluiași an. Citirea diferitelor inscripţii denominative grecești de pe fresce permite noi identificări ale sfinților și scenelor descrise, precum și compararea lor cu picturile fragmentare conservate în bisericile românești decorate de către aceiași artiști.
Cuvinte cheie: epigrafie, iconografie post-bizantină, limba greacă, ctitorire şi patronaj, picturi murale.
