Teodora Popovici
Institute for South-East European Studies / University of Bucharest (ro)
Elisabeta Negrău
"George Oprescu" Art History Institute, Bucharest (ro)
Résumé
La Chronique serbe de Đorđe Branković (1645-1711), une source moins connue des chercheurs roumains, contient une description du tableau votif du monastère de Bistriţa en Vâlcea, fondé par les boyards Craiovescu et peinte en 1519 par une équipe dirigée par le peintre Dobromir. Branković a très probablement visité le monastère dans les années 1680 et a laissé une description oculaire du tableau votif du narthex de la grande église, qui a depuis disparu lors des restaurations de 1846-1848. Le tableau aurait représenté le métropolite Maksim Branković et la princesse Despina Militza de Valachie, tenant dans ses bras l’un de ses enfants, dont le chroniqueur ne mentionne pas le nom. À côté se serait trouvée une représentation de la Théotokos tenant son Fils dans ses bras, le chroniqueur soulignant la similitude de posture entre l’image de Despina et celle de la Vierge. L’article analyse l’iconographie de la scène, qui évoque étroitement de l’icône de la Pietà commandée par Despina après la mort de Théodose: elle y tient le corps de son fils défunt et l'adore devant la Vierge Marie, laquelle soutient son propre Fils descendu de la croix. Les deux scènes semblent illustrer une idée complexe de théologie politique, suggérant le rôle clé joué par la maternité de Despina pour assurer un héritier du trône et un prince défenseur de l’orthodoxie, l’assimilant à celle de la Théotokos, qui donne naissance au Christ Empereur. L’article souligne également la fonction rhétorique de l’insertion de cette description dans l’œuvre de Branković, illustrant l’importance de l’image de Despina dans le discours historique et généalogique du chroniqueur serbe. Son mariage avec Neagoe Basarab était perçu par l’auteur serbe comme une restauration des anciennes relations dynastiques serbo-valaques établies au milieu du xive siècle.
Mots-clés: Monastère de Bistrița-Vâlcea ; Despina Militza, princesse de Valachie ; métropolite Maksim Branković ; la Chronique serbe de Đorđe Branković (1645-1711) ; dévotion mariale.
Rezumat
Cronica sârbească a lui Đorđe Branković (1645-1711), o sursă mai puțin cunoscută cercetătorilor români, conține o descriere a tabloului votiv de la Mănăstirea Bistrița din Vâlcea, ctitorită de boierii Craiovești și pictată în 1519 de o echipă condusă de zugravul Dobromir. Branković a vizitat cel mai probabil mănăstirea în anii ‘80 ai secolului al XVII-lea și a lăsat o descriere oculară a tabloului votiv din pronaosul bisericii mari, între timp pierdut la refacerile din anii 1846-1848. Tabloul l-ar fi reprezentat pe mitropolitul Maksim Branković și pe doamna Despina Milița a Țării Românești, ținându-și în brațe unul dintre copii, al cărui nume cronicarul nu îl menționează. Lângă aceasta s-ar fi aflat o reprezentare a Maicii Domnului ținându-l pe Fiul ei în brațe, iar cronicarul subliniază în mod special similaritatea de postură dintre imaginea Despinei și cea a Fecioarei. Articolul analizează iconografia scenei, care amintește îndeaproape de icoana Pietà comandată de Despina după moartea lui Teodosie, în care aceasta ține în brațe trupul fiului decedat, închinându-l Maicii Domnului, care îl susține pe propriul ei Fiu coborât de pe cruce. Cele două scene par să ilustreze o idee complexă de teologie politică, sugerând rolul-cheie jucat de maternitatea Despinei în asigurarea unui moștenitor la tron și viitor domn apărător al Ortodoxiei, asimilând-o cu cea a Maicii Domnului, care a dat naștere Împăratului Hristos. Totodată, articolul subliniază funcția retorică a inserării acestei descrieri în cadrul lucrării lui Branković, evidențiind semnificația imaginii Despinei în cadrul discursului istoric și genealogic al cronicarului. Căsătoria acesteia cu Neagoe Basarab era privită de autorul sârb ca o refacere a vechilor relații dinastice sârbo-muntene înfiripate la mijlocul secolului al xiv-lea.
Cuvinte cheie: Mănăstirea Bistrița-Vâlcea; Despina Milița, doamna Țării Românești; mitropolitul Maksim Branković; Cronica sârbească a lui Đorđe Branković (1645-1711); cultul Fecioarei Maria.
