Alexandru Baboș
alumnus of Lund University (se)
translated by Alice Isabella Sullivan
Résumé: Dans les églises de rite byzantin, les ‘portes royales’ de l’iconostase se distinguent par leur richesse, leur étrangeté et leurs mystérieux ornements. Malgré le rôle décoratif essentiel qu’ils jouent, la finalité de ces traits caractéristiques demeure souvent obscure. Le manque d’explication cohérente devient ainsi l’un des défis scientifiques les plus stimulants à relever, afin d’en clarifier la signification. Étant donné que les recherches en ce sens sont encore absentes du panorama critique de l’histoire de l’art post-byzantin, mettre l’accent, dans une analyse du symbolisme des ‘portes royales’, sur une province lointaine telle que le Maramureș pourrait surprendre. La présente étude se propose toutefois d’interpréter la décoration des ‘portes royales’ au sein du cadre strict de l’espace rituel et culturel byzantin dans le territoire des Carpates du Nord à l’époque prémoderne, en s’appuyant, pour ce faire, sur des écrits religieux contemporains des objets étudiés. Puisque ces écrits, à travers les traductions en langue vernaculaire, ont influencé la culture populaire de la région, la décoration des ‘portes royales’ doit être interprétée en clé mariale. Aussi, tous les traits caractéristiques, les détails et les significations de ces portes illustrent la porte du ciel, attribut caractéristique de la Mère de Dieu dès l’incarnation du Christ. Il semblerait donc que le thème central en soit l’Annonciation. Ainsi, l’étude se propose de montrer la manière dont ce thème a été amplifié et diversifié sous forme de cycle iconographique composé de quatre parties, que l’on peut observer à la fois en peinture et en sculpture. Les sculptures témoignent d’un emploi particulier du langage métaphorique, exprimé d’une manière allégorique et emblématique, à travers laquelle les ‘portes royales’ sont transformées en pièces centrales et complexes de l’iconostase. Plusieurs prophéties concernant la Venue du Sauveur grâce à une vierge ont été choisies et représentées dans la sculpture des ‘portes royales’ de la région des Carpates du Nord, qui devient le centre d’un développement iconographique particulier. Sans doute, les disputes religieuses ont-elles façonné la culture spirituelle des croyants orthodoxes des Carpates, à l’époque turbulente de la pré-modernité. À cet égard, la rhétorique du langage artistique visuel se pose en miroir des témoignages apportés par les documents, les inscriptions et les collections folkloriques des communautés de rite byzantin. Situé à un carrefour de civilisations, l’art sacré de Maramureș contribue à une meilleure compréhension de la signification et de l’évolution de ces ‘portes royales’ à l’époque post-byzantine ; mais il nourrit également l’étude de l’histoire de l’art européen dans son ensemble.
Mots-clés:art post-byzantin ; iconostase ; sculpture ; Carpates du Nord.
Rezumat: În bisericile de rit bizantin, ușile împărătești se disting prin bogăția, ciudățenia și misterul ornamentelor, pentru care, cu toată importanța acordată, nu avem o explicație coerentă a rostului lor. Din acest motiv, una dintre cele mai mari provocări științifice este de a le lămuri semnificația. Deoarece unui astfel de scop istoricii artei bizantine nu i-au dedicat încă cercetări aplicate, concentrarea atenției asupra Maramureșului poate intriga. Se mai păstrează aici o cheie de descifrare a acestor simboluri? Acest studiu operează în cadrul strict al ritului și spațiului de cult bizantin, în teritoriul nord-carpatic, în epoca premodernă, făcând apel la vechile scrieri religioase. Aceste scrieri au influențat cultura populară din zonă, datorită traducerilor în limbile vernaculare. Pentru a descifra iconografia ușilor împărătești este propusă o cheie de interpretare mariană. În toate trăsăturile, detaliile și semnificațiile lor, ușile împărătești ilustrează poarta raiului, care este un atribut definitoriu al Maicii Domnului din momentul întrupării lui Hristos. Tema centrală a ușilor împărătești este Buna Vestire. Studiul arătă pentru prima dată că ea a fost amplificată și diversificată la dimensiunea unui ciclu iconografic, compus din patru părți, redate atât în pictură, cât și în sculptură. În sculptură, studiul demonstrează folosirea unui limbaj metaforic, exprimat alegoric și emblematic, prin care ușile împărătești au fost transformate în cele mai complexe și mai semnificative piese ale iconostasului. Un alt rezultat semnificativ îndreaptă atenția către câteva profeții despre venirea Mântuitorului prin o fecioară. Aceste profeții au fost alese, lărgite și subliniate în sculptura ușilor împărătești, ducând la dezvoltarea unor trăsături distinctive în arealul Carpaților de Nord. Disputele religioase sunt cauza și mijlocul prin care a fost modelată cultura spirituală a credincioșilor de rit bizantin din Carpați în agitata epocă premodernă. În acest sens s-a apelat la o retorică a limbajului artistic vizual, ale cărei reverberații în comunitățile de rit bizantin poate fi recunoscută în documente, inscripții și culegeri de folclor. Aflată la o răscruce a civilizațiilor, arta sacrală din Maramureș contribuie la o mai bună înțelegere a semnificației și evoluției ușilor împărătești în epoca postbizantină, cu relevanță pentru întreaga artă europeană.
Cuvinte Cheie: Maica Domnului; artă post-bizantină; iconostas; sculptură; Carpații nordici.
