Francesca Tasca
Società di Studi Valdesi, Bergamo / Torre Pellice (it)
Summary: ‘After preaching, they feasted quite lavishly every day, they chose new lovers almost every night, they spent their time without being subjected to anyone, without worries, without fatigue, without danger’. In his Super Apocalypsim, the Cistercian monk Geoffrey of Auxerre describes in this way two Waldensian lady preachers, delineating an extraordinary condition of female autonomy. The article explores the ‘textual physiognomy’ of Super Apocalypsim, a biblical commentary written in the second half of the 1180s, but also highlights its historical and editorial context. The testimony of Geoffrey of Auxerre, a leading representative of ecclesiastical hierarchies, allows us to analyse lexical choices and conceptual nuclei in order to clarify the specific polemics underlying this description of the subversive life of an order which is represented by the two Waldensian women and the manner in which they experience female freedom. Emphasis is given to the issue of a dangerous ‘upside-down world’ (mundus reversus et perversus); this witnesses the subversive experience of the two Waldensian women. The article also recognises possible surviving traces of a radical evangelism and the attempt to create a new world (mundus novus).
Keywords: Waldensians; women; medieval preaching; upside-down world; evangelical radicalism.
Rezumat:„După ce predicau, se ospătau pe îndestulate în fiecare zi, își alegeau noi iubiți aproape în fiecare noapte, își petreceau timpul fără a fi supuse nimănui, fără griji, fără oboseală, fără primejdii.” În Super Apocalypsim, călugărul cistercian Geoffroi din Auxerre descrie în acest fel două predicatoare valdeze, conturând astfel o condiție extraordinară de autonomie feminină. Articolul explorează „fizionomia textuală” a lui Super Apocalypsim, un comentariu biblic scris în a doua jumătate a anilor 1180, evidențiind totodată contextul său istoric și editorial. Mărturia lui Geoffroi din Auxerre, un reprezentant de frunte al ierarhiei ecleziastice, ne permite să analizăm alegerile lexicale și nucleele conceptuale ale pasajului, pentru a clarifica adevărata polemică ce stă la baza acestei descrieri. Viața subversivă a ordinului reprezentat de cele două femei valdeze explică și modul în care ele experimentau libertatea feminină. Se pune accent pe problema unei periculoase „lumi cu susul în jos” (mundus reversus et perversus). Această lume este martoră a experienței subversive. Articolul observă de asemenea posibile urme ale unui evanghelism radical și încercarea de a crea o lume nouă (mundus novus).
Cuvinte cheie:valdezi; femei; predici medievale; lumea cu susul în jos; radicalism evanghelic.
