Vladimir Agrigoroaei
céscm umr 7302, Poitiers—cnrs (fr)
résuméAprès avoir reconfirmé la datation de Camille Enlart (vers 1421 ou 1421-1424) et identifié le comman- ditaire (l’évêque de Limassol Barthélemy Gui) dans une inscription fragmentaire, la présente étude explore : d’une part, les modèles des inscriptions en langue vernaculaire française de Pyrga (Chypre) ; d’autre part, la lo- gique du programme iconographique et le contexte culturel que sous-tend cette dernière. Dans la première par- tie, l’analyse des inscriptions de la chapelle prouve que le concepteur du décor peint a suivi un modèle manuscrit, sans doute un psautier avec un grand cycle d’enluminures. L’étude évoque trois termes de comparaison célè- bres : le Psautier de la reine Ingeburge (Chantilly, Bibliothèque du Musée Condé, 9 – tournant du xiiie siècle), le psautier de l’évêque Henri de Blois (Londres, British Library, Cotton Nero C iv – vers 1160) et le livre d’images de Marie de Rethel (Paris, Bibliothèque nationale de France, n. acq. fr. 16251 – vers 1285). Dans la source manuscrite reconstituée, les inscriptions en ancien français étaient probablement transcrites en tant que tituli, d’après une typologie tripartite : noms de fêtes religieuses, groupes nominaux ayant une fonction analogue et légendes sous forme d’énoncés introduits par l’adverbe coument. La langue des inscriptions de Pyrga, un français d’Outremer, présente les traits particuliers des scriptae chypriotes de la fin du Moyen Âge. De plus, on constate que la déco- ration de la chapelle inscrit le monument de Pyrga dans la catégorie des chapelles royales de l’Europe occidentale (xive et xve siècles). Le transfert du codex à la paroi concerne non seulement les images, mais également les textes qui accompagnent ces dernières. L’auteur s’intéresse ensuite à la disposition symétrique de la décoration dans les deux travées de la chapelle, ainsi qu’à la manière dont cette disposition accentue l’Uniatisme catholique-orthodoxe. La logique dos-à-dos de la décoration émule celle des icônes à double face – termes de comparaison directs pour la chapelle – notamment leur choix d’apparier deux scènes : la Crucifixion / la Mère de Dieu. Le con- cepteur du décor peint souhaitait évoquer l’osmose de deux églises : une église latine, orientée vers l’Est ; la sug- gestion d’une église byzantine, orientée vers l’Ouest. Cela explique le choix particulier de la décoration des voûtes (christologique pour la travée Est et mariale pour la travée Ouest), la double représentation de l’An- nonciation (pour marquer l’orientation des deux églises) et le choix d’une composition de type pala d’altare pour la paroi Est, tandis que la paroi Ouest imite la décoration des templons byzantins. L’osmose des deux églises est indiquée de manière encore plus claire par le choix de représenter les martyriums des saints Étienne (signifiant l’Orient) et Laurent (signifiant l’Occident) au-dessus des entrées latérales. Ce serait une allusion à l’osmose des corps de ces saints dans la Coniunctio corporum sanctorum Stephani et Laurentii (bhl 4784b). Après une réévaluation du texte fragmentaire (aujourd’hui perdu) de l’inscription dédicatoire, il est évident que la dédicace proprement dite concernait l’Assomption de la Vierge. Qui plus est, l’osmose Est-Ouest était de nou- veau indiquée par la représentation dans un même cadre de la Dormition de la Mère de Dieu (sujet à connotation byzantine) et du Couronnement de la Vierge (thème occidental par excellence). Les textes littéraires des xive et xve siècles confirment la fixation chypriote de l’appariement de la Mère de Dieu avec la Passion du Christ, de même que plusieurs autres choix de la décoration de Pyrga. La signification de la décoration devait être multiple, en rapport avec la triple utilité du bâtiment : chapelle funéraire (pour Barthélemy Gui), chapelle royale (pour le couple Janus de Lusignan-Charlotte de Bourbon) et point d’entrée au monastère de Stavrovouni, qui hébergeait des reliques de la Sainte Croix.
mots-clés: peintures murales ; chapelle royale ; Chypre ; Uniatisme ; Frankokratia.
Rezumat: După o reconfirmare a mai vechii datări a lui Camille Enlart (în jurul anilor 1421 sau 1421-1424) și o identificare a comanditarului într-o inscripție fragmentară (episcopul de Limassol, Bartolomeu Gui), studiul ex- plorează, pe de o parte, modelele inscripțiilor în limba franceză din capela de la Pyrga (Cipru), pe de altă par- te, logica programului iconografic și contextul cultural care a influențat-o. În prima parte a studiului, analiza inscripțiilor din capelă demonstrează că persoana responsabilă pentru conceperea decorului pictat a urmat un model manuscris, probabil o psaltire cu un ciclu mare de miniaturi inițiale. Sunt evocați trei termeni celebri de comparație: Psaltirea reginei Ingeborg (Chantilly, Biblioteca Muzeului Condé, manuscrisul 9 – datată către sfâr- șitul secolului al xiii-lea), Psaltirea episcopului Henric de Blois (Londra, British Library, Cotton Nero C. iv – datată în jurul anului 1160) și cartea de imagini a Mariei de Rethel (Paris, Biblioteca Națională a Franței, n. acq. fr. 16251 – datată în jurul anului 1285). În sursa manuscrisă a picturilor, inscripțiile în franceză veche erau tran- scrise sub formă de tituli, după o tipologie tripartită: nume de sărbători religioase, grupuri nominale cu funcție analogă și legende sub formă de enunțuri introduse de adverbul coument. Limba inscripțiilor de la Pyrga, o franceză levantină, prezintă trăsăturile particulare ale scriptelor cipriote medievale târzii. În plus, decorul capelei codice-perete privea nu numai imaginile, ci și textele care le însoțeau. Autorul analizează apoi dispunerea sime- trică a decorului din cele două travee ale capelei și modul în care se accentuează Uniatismul catolic-ortodox. Logica spate-în-spate a decorului o emulează pe cea a icoanelor cu două fețe, termeni directi de comparație pentru capelă, mai precis alegerea frecventă de a îngemăna două scene: Răstignirea / Maica Domnului. Persoana responsabilă pentru conceperea decorului pictat a vrut să sugereze osmoza a două biserici: una latină, orientată spre est, și o sugestie de biserică bizantină, orientată către vest. Astfel se explică alegerile particulare pentru sce- nele pictate pe bolți (hristologice pentru traveea de Est și mariale pentru cea de vest), reprezentarea dublă a Bunei Vestiri (pentru a marca orientarea celor două biserici) și alegerea unei compoziții de tip pala d’altare pentru pe- retele de est, în vreme ce peretele de vest imită scenele pictate pe temploanele bizantine. Osmoza celor două bise- rici este indicată și mai clar prin reprezentarea martiriului sfinților Ștefan (indicând lumea răsăriteană) și Lau- rențiu (prefigurând pe cea apuseană) deasupra intrărilor laterale. Ar putea fi o aluzie la osmoza trupurilor celor doi sfinți în Coniunctio corporum sanctorum Stephani et Laurentii (bhl 4784b). După o reevaluare a textului frag- mentar (astăzi pierdut) al inscripției ctitoricești, este evident că hramul propriu-zis al capelei a fost Înălțarea Fecioarei Maria la cer. Mai mult, osmoza Est-Vest este încă o dată indicată prin reprezentarea în același cadru a Adormirii Maicii Domnului (subiect cu puternice conotații bizantine) și a Încoronării Fecioarei (temă occidentală prin excelență). Textele literare din secolele xiv-xv confirmă pasiunea cipriotă pentru alăturarea Maicii Dom- nului cu Patimile lui Hristos, precum și alte câteva alegeri speciale din decorația de la Pyrga. Semnificația acestei decorații trebuie să fi fost multiplă, în raport cu utilitatea tripartită a clădirii: capelă funerară (pentru Bartolomeu Gui), capelă regală (pentru cuplul Ianus de Lusignan-Carlota de Bourbon) și punct de acces către mănăstirea Stavrovouni, unde erau adăpostite relicve din Sfânta Cruce.
Cuvinte cheie: picturi murale; capelă regală; Cipru; Uniatism; Frankokratia.
