Anita Paolicchi
Università degli Studi di Firenze, Firenze (it)
Summary: The present article traces the contents of a small corpus of heterogeneous documents dated between 1517 and 1524: two letters sent by the voivode Neagoe Basarab to the city of Sibiu, a notarial deed relating to a litigation in which the Universitas Saxonum is called to testify, and an act registered in a protocol of the same Universitas. These documents are particularly interesting because they let us grasp a series of complementary aspects – usually unknown or neglected – linked to the numerous commissions advanced by the voivode to the Transylvanian goldsmiths. First of all, these documents show that two Saxon goldsmiths – Celestin and Johannis – produced a large number of silver objects at the behest of the voivode Neagoe Basarab, for which no one has any evidence apart from documents that mention them – either because they were destroyed at some point over the centuries, or because they have yet to be identified. In addition to witnessing the abundance and preciousness of the goldsmiths’ tasks, the documents also provide proof as to the manner in which the dialogue between the client and the goldsmiths took place. Furthermore, this small corpus testifies to the fundamental role played by the Saxon administration of the city of Sibiu and the goldsmiths’ guild in the management of the relations with clients, especially when the latter were not satisfied with the result or with the conduct of the goldsmiths.
Keywords: silverware, Saxon craftsmen, Transylvania, medieval guilds, Wallachia.
Rezumat: Articolul analizează conținutul unui mic corpus de documente eterogene datate între 1517 și 1524: două scrisori trimise de voievodul Neagoe Basarab către orașul Sibiu, un act notarial cu privire la un proces în care Universitas Saxonum este chemată să depună mărturie și un act înregistrat într-un protocol al aceleiași Universitas. Documentele sunt deosebit de interesante, deoarece ne permit să înțelegem unele aspecte complementare – de obicei necunoscute sau chiar neglijate – ale numeroaselor comenzi avansate de voievod către aurarii transilvăneni. În primul rând, documentele arată că doi aurari sași – Celestin și Johannis – au lucrat la comanda voievodului Neagoe Basarab un număr mare de obiecte de argint, despre care nu avem nicio altă dovadă în afara acestor referințe documentare, poate pentru că au fost distruse de-a lungul secolelor sau pentru că nu au fost încă identificate. Pe lângă faptul că documentează numărul mare și dificultatea sarcinilor, ele clarifică și modul în care avea loc dialogul dintre comanditar și aurari. Micul nostru corpus de documente atestă de asemenea rolul esențial jucat de administrația săsească a orașului Sibiu, precum și de breasla locală a aurarilor în gestionarea relațiilor cu clienții, mai ales atunci când aceștia nu erau mulțumiți de rezultate sau de conduita aurarilor.
Cuvinte cheie: argintărie, meșteri sași, Transilvania, bresle medievale, Țara Românească.
