Elisabeta Negrău
Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Române, București (ro)
Résumé: À partir d’un article de V. Bedros publié dans le premier numéro de cette revue, qui analyse les origines de la tradition théologique inspirant la présence insolite de la prière ‘Ton sein est devenu la sainte table…’ au pied d’une scène où la Vierge Marie siège sur le trône dans le sanctuaire de l’église Saint-Georges de Hârlău (vers 1530), la présente étude propose une recherche des sources liturgiques de la prière en question. Pendant la période méso-byzantine, cette prière faisait partie du rituel de l’Élévation du Pain (ou de la Panagia), service qui jouissait d’une grande popularité et d’une grande variété de fonctions dans le monde byzantin. Se déroulant dans des églises, mais aussi dans des trapèzes, dans des demeures privées, dans le palais impérial ou lors des voyages, elle était accomplie par le clergé aussi bien que par les laïcs. Les sources patristiques et les témoignages épigrammatiques témoignent d’une tendance d’approcher formellement le pain de Panagia de l’Eucharistie, au sens où l’Incarnation a rendu possible le Sacrifice. La caractérisation de la Vierge Marie en tant que table du Pain de Vie constitue une image complémentaire qui illustre le même contenu théologique. La familiarité du milieu moldave avec la riche tradition théologique et la pratique liturgique du service de l’Élévation du Pain est attestée par des preuves d’ordre matériel. L’Auteure pense que cette familiarité a sans doute déterminé l’insolite choix textuel pour la peinture du sanctuaire de l’église de Hârlău.
Mots-clés: Moldavie, Élévation du Pain, Eucharistie, panagiaires, Mère de Dieu.
Rezumat: Plecând de la un articol publicat de V. Bedros în primul număr al acestei reviste, în care sunt analizate rădăcinile timpurii ale tradiţiei teologice care a inspirat prezenţa insolită a rugăciunii ‚Făcutu-s-au pântecele tău masă sfântă…’ la baza scenei Maicii Domnului pe tron din conca altarului bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău (c. 1530), studiul de faţă propune o cercetare a surselor liturgice ale respectivei rugăciuni. Ea a fost inclusă în epoca medio-bizantină în ritul Ridicării Panaghiei, slujbă care a avut o popularitate largă şi o funcţionalitate foarte variată în lumea bizantină, ţinându-se în biserici, dar şi trapeze, locuinţe private, palatul imperial sau în călătorii, de către clerici sau mireni. Surse patristice şi mărturii epigramatice reflectă o tendinţă de a apropia formal pâinea Panaghiei de Euharistie, în acelaşi sens în care Întruparea a făcut posibilă Jertfa. Caracterizarea Maicii Domnului ca Masă a Pâinii Vieţii reprezintă o imagine complementară care ilustrează acelaşi conţinut teologic. Cunoaşterea în mediul moldovenesc a bogatei tradiţii teologice şi a practicii liturgice a slujbei Ridicării Panaghiei, care apare atestată de dovezi materiale, este cea care, în opinia noastră, a putut sta la baza elaborării neobişnuitei selecţii textuale pentru pictura concii altarului de la biserica Sf. Gheorghe din Hârlău.
Cuvinte cheie: Moldova, Înălţarea Panaghiei, Euharistie, panaghiare, Maica Domnului.
