Carmen Tănăsoiu
Muzeul Național de Artă al României, București (ro)
Résumé: Le boyard Şerban ii Cantacuzino était l’un des fils du grand spathaire Drăghici Cantacuzino, l’un des frères du prince Şerban Cantacuzino (1679-1688). Şerban ii Cantacuzino le Măgurean a été grand maître des chevaux (1692-1696), grand échanson (1700-1703) et grand juge, une dignité qu’il a occupée entre le 1er septembre 1706 et le 18 juin 1709, le jour de sa destitution. Il a été un collaborateur important du prince Constantin Brancovan (1688-1714). La présente étude est consacrée à une analyse de certains objets qui font maintenant partie des collections du Musée National d’Art de Roumanie, lesquels ont été donnés par Şerban ii Cantacuzino aux monastères de Comana, Hurezi et d’autres établissements religieux auxquels il était lié de par sa famille. Il s’agit du plateau d’Augsbourg, portant une inscription qui concerne des faits historiques; du lacrymatoire de Comana, trouvé dans la tombe de sa fille; du kivotos vénitien cylindrique de Comana; de l’enkolpion de Hurezi; et de quelques plateaux pour le pain consacré qu’il a donnés aux monastères fondés par les Cantacuzino et Brancovan. La recherche met en évidence le contexte historique de ces dons, ainsi que le lien entre eux, de même que l’établissement d’une chronologie de la vie de Şerban ii Cantacuzino (en confrontation avec un manuscrit miscellané de la Bibliothèque de l’Académie Roumaine). On traite également de l’identification des ateliers et des artisans qui ont exécuté ces objets; du modèle du kivotos cylindrique de Comana (très semblable à celui offert à l’Hurezi par le higoumène Mitrofan à la même époque) ; de l’origine de ces deux pièces, de leur forme inhabituelle pour l’espace roumain, de leur rôle symbolique dans le contexte de la synthèse artistique roumaine de cette période et de la manière dont chacun des deux kivotos représente l’expression d’un projet politique de la cour princière.
Mots-clés: ktètor, plateau, kivotos, lacrymatoire, objets liturgiques.
Rezumat: Boierul Şerban Cantacuzino a fost unul dintre fiii marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cel care era unul dintre fraţii domnitorului Şerban Cantacuzino (1679-1688). Şerban ii Cantacuzino Măgureanul a ocupat dregătoriile de mare comis (1692-1696), mare paharnic (1700-1703) şi mare vornic – funcţie pe care a deţinut-o între 1 septembrie 1706 şi 18 iunie 1709, când a fost destituit. A fost un însemnat colaborator al domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Acest studiu aduce în atenție câteva obiecte (aflate azi în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României) pe care vornicul Șerban ii Cantacuzino le-a donat mănăstirilor Comana, Hurezi și altor așezăminte de care era legat prin relații de ctitorire și de familie: talerul de Augsburg, cu inscripție privind un fapt istoric; lacrimariul de la Comana, din mormântul fiicei sale; chivotul venețian de formă cilindrică de la Comana; engolpionul de la Hurezi; câteva talere devenite anafornițe prin inscripția de danie, pentru mănăstiri-ctitorii cantacuzine și brâncovenești. Cercetarea a urmărit să pună în valoare momentele istorice și contextul acestor donații, precum și legătura dintre ele; stabilirea unor date istorice privind viața vornicului Șerban ii Cantacuzino (prin coroborarea cu un manuscris miscelaneu de la Biblioteca Academiei Române); identificarea atelierelor și meșterilor care au lucrat aceste obiecte; identificarea unui model pentru chivotul de formă cilindrică de la Comana (foarte asemănător cu cel dăruit la Hurezi de egumenul Mitrofan, în aceiași ani). Se mai adaugă originea acestor două chivote cu formă neobișnuită pentru spațiul românesc, rolul lor simbolic în contextul sintezei artistice românești din epoca respectivă, precum și felul în care ele constituie o expresie a unui proiect politic al curții domnești.
Cuvinte cheie: ctitor, taler, chivot, lacrimariu, argintărie liturgică.
