sister Atanasia Văetiși
Mănăstirea Stavropoleos, Bucharest (ro) /
alumna Universitatea Naţională de Arte, Bucarest (ro)
Résumé: L’étude porte sur quatre iconostases situées dans les églises de Bucarest ; elle traite de plusieurs étapes chronologiques et de plusieurs styles artistiques. Pour ce qui est des styles de sculpture, il faut rappeler le Brancovan, le Néobaroque hellénique et le Baroque classicisant ; pour la peinture, il convient de mentionner les icônes brancovanes, les icônes russes oeuvrées par les peintres du tsar, les icônes roumaines peintes pendant la transition entre la tradition byzantine et l’Académisme ou le Néoclassicisme, voire l’icône néo-byzantine. Plusieurs combinaisons de ces éléments sont présentes dans les iconostases analysées. Cela est dû, d’une part, aux choix initiaux faits par les commanditaires (comme dans les iconostases brancovanes avec icônes impériales russes qui se trouvent dans la chapelle patriarcale et dans le couvent de Stavropoleos). D’autre part, ces juxtapositions peuvent être le résultat des changements (comme les iconostases néobaroques avec icônes néoclassiques de l’Église Blanche et de la Cathédrale patriarcale). L’étude explique les changements dans les goûts des commanditaires et leur adaptation à l’évolution de l’art européen. Dans une période relativement courte d’environ 200 ans, la sculpture et la peinture des iconostases témoignent d’un passage rapide de la tradition byzantine des artisans médiévaux à la manière occidentalisée des artistes modernes, mais aussi d’un retour aux principes traditionnels de l’icône byzantine. Les ktètors modernes, membres de la hiérarchie ecclésiastique, de l’aristocratie ou de la petite bourgeoisie, ont écrit une nouvelle page dans l’histoire de l’art religieux de la capitale roumaine. L’intérieur des églises a changé ; le résumé de cette évolution peut être lu dans les couches chronologiques de l’iconostase, qui témoignent de ces changements.
Mots-clés: style brancovan, icone, iconostase, Académisme, Néoclassicisme, Baroque.
Rezumat: Studiul analizează patru iconostase aflate în biserici din București, care alătură mai multe etape cronologice și stiluri artistice. Astfel, pentru sculptură întâlnim stilurile brâncovenesc, neobaroc elen, baroc clasicizant, iar pentru pictură: icoane brâncovenești, icoane rusești lucrate de pictorii țarului, icoana românească din perioada de tranziție de la tradiția bizantină la academism și neoclasicism, icoana neobizantină. Aceste elemente sunt prezente în iconostasele analizate în diferite combinații, fapt datorat, pe de o parte, opțiunii inițiale a comanditarului (de ex. iconostas brâncovenesc cu icoane împărătești rusești, cazul Paraclisului Patriarhal și al Mănăstirii Stavropoleos) și, pe de altă parte, modificărilor suferite în timp (de ex. iconostas neobaroc cu icoane neoclasice, cazul Bisericii Albe și al Catedralei Patriarhale). Studiul arată evoluția gustului comanditarilor și adaptarea acestora la mutațiile produse în arta europeană. Într-un interval relativ scurt, de circa 200 de ani, sculptura și pictura iconostaselor marchează o trecere de la tradiția bizantină a meșterilor medievali la maniera occidentalizantă a artiștilor moderni și înapoi la recuperarea limbajului tradițional al icoanei bizantine. În zorii modernității, ctitorii care aparțineau ierarhiei clericale, aristocrației sau micii burghezii au scris o nouă pagină a artei bisericești în capitala României. Întreg interiorul bisericilor s-a schimbat, iar iconostasul, cu straturile cronologice pe care le conservă, poate fi considerat un rezumat al acestei evoluții.
Cuvinte cheie: stil brâncovenesc, icoană, iconostas, academism, neoclasicism, baroc.
