Archim. Policarp Chițulescu
Biblioteca Sfântului Sinod, București (ro)
Résumé
The painted, engraved, or sculpted portrait is an attempt to immortalize a person and preserve their memory. Often, portraits served both didactic and aesthetic purposes, particularly in religious texts. In Orthodox books, portraits typically depicted saints rather than individuals contemporary with the time of the book's publication. It is exceedingly rare for an Orthodox book to include the portrait of a person who was alive at the time of publication or who had passed away relatively close to that date. While the practice of including portraits of individuals associated with a book was common in the West, it is a notable exception in the history of Romanian engraving and printing tradition. In this study, we have sought to identify the individuals and volumes printed in the Romanian Lands up to the nineteenth century in which such portraits appeared. We have also examined the motivations behind the inclusion of these portraits, whether engraved in wood or brass. This research was inspired by the portraits of Elder Paisios of Neamţ († 1794), printed in books by his disciples. We will analyze these representations of the great hesychast and then explore several other portraits we have identified in Romanian books thus far.
Mots-clés: portrait art, Romanian printing press, St. Paisius of Neamţ, woodcut.
Rezumat
Portretul pictat, gravat sau sculptat reprezintă o încercare de imortalizare, de salvare a memoriei unei persoane. Adeseori, portretul a avut și funcție didactică, dar și estetică, în special în cărțile de cult. În cărțile ortodoxe, portretul a ilustrat sfinți, nu oameni contemporani cărții. Sunt foarte rare situațiile când într-o carte ortodoxă apare un portret al unei persoane care este în viață la data publicării volumului sau care a murit la o dată relativ apropiată de cea a tipăririi sale. Acest obicei de a include chipuri de persoane legate de cartea respectivă, destul de răspândit în Occident, este cu totul excepțional în istoria gravurii și a tiparului românesc. În acest studiu vom discuta despre acele volume tipărite în Țările Române până în secolul al xix-lea în care au fost redate astfel de chipuri. Am încercat să identificăm și motivul pentru care astfel de portrete au fost gravate în lemn sau în aramă. Deoarece această cercetare a avut ca punct de pornire chipurile Cuviosului Paisie de la Neamț († 1794) tipărite de ucenicii săi, vom începe cu analiza acestor reprezentări ale marelui isihast, continuând cu alte câteva portrete găsite de noi în cărțile românești, fără a avea pretenția de a le fi identificat pe toate.
Cuvinte cheie: arta portretului, tiparul românesc, Paisie de la Neamț, xilogravură.
