Nikola Piperski
Универзитет у Београду, Belgrade (rs)
RésuméAu xviiie siècle, des peintres ukrainiens et serbes formés à l’école d’art de la Laure de Kyïv-Petchersk ont inauguré le processus de changement de la peinture religieuse serbe qui, dans la région administrée par le siège métropolitain de Karlovci, est passée d’un style ‘traditionnel’ (ou ‘manière post-byzantine’) à un style plus ‘occidental’ (‘baroque’). À première vue, il pourrait sembler inhabituel que les influences occidentales décisives pour la peinture serbe du xviiie siècle ne soient pas arrivées directement de l’Occident – à savoir de Vienne, l’un des principaux centres de l’art baroque européen et capitale de l’empire dont le territoire englobait le métropolitain de Karlovci -, mais de l’espace artistique ukrainien, déjà ‘occidentalisé’ par les courants venus de la Laure de Kyïv-Petchersk. Vers le milieu du xviiie siècle, cette Laure de Kyïv-Petchersk et son Académie de théologie étaient devenus des soutiens religieux solides et fiables pour l’Orthodoxie, sous la protection politique du tsar de Russie, et promouvaient la science théologique, peut-être la plus forte de la sphère orthodoxe de l’époque. En conséquence, l’Académie de théologie de Kyïv avait commencé à occuper une place de plus en plus importante dans la topographie chrétienne de l’Europe de l’Est. Cette école accueillait des étudiants de toute l’Ukraine et de la Russie, mais aussi des Biélorusses, des Polonais, des Lituaniens et des Serbes. Au xviiie siècle, sur une période de trente ans, 28 Serbes ont reçu une éducation à l’Académie de théologie de Kyïv. De même, au milieu du xviiie siècle, des missionnaires de Kiev rejoignent la communauté de Karlovci, sur invitation des dignitaires de l’Église serbe, en apportent avec eux une aide spirituelle indispensable. L’arrivée dans la commu- nauté de Karlovci des premiers enseignants, peintres, livres et icônes en provenance de Kiev, est marquée aussi par l’arrivée de certains modèles politiques russes. Dans les rangs des intellectuels, plusieurs peintres serbes ont été formés à Kyïv, dont les principaux représentants de la première vague d’européanisation dans la peinture serbe : Dimitrije Bačević et Stefan Tenecki. Le moment décisif pour l’ouverture de la peinture serbe à la peinture kyïvienne occidentalisée s’est produit grâce à l’initiative du patriarche Arsenije iv Jovanović Šakabenta (1725-1748). En effet, en 1743, ce patriarche avait officiellement interdit, dans une lettre circulaire, le travail de tous les soi-disant peintres d’icônes inexpérimentés et non éduqués qui travaillaient à l’ancienne. C’est à cette époque qu’il avait fait appelé à sa cour l’Ukrainien Jov Vasilijevič (vers 1700-après 1760), un maître qui allait donner une nouvelle forme aux courants de l’art serbe. La lettre mentionnée du patriarche Šakabenta indique que les peintres serbes de Karlovci pouvaient apprendre le métier auprès de son peintre de cour autour duquel, semblerait-il, s’était formé la première école de peinture jamais fondée dans le milieu culturel serbe. À travers cette école, le maître Jov Vasilijevič et ses collaborateurs allaient exercer une influence décisive sur toute la génération des peintres (civiques) serbes – ainsi qu’en témoigne l’abandon de l’ancienne manière. L’in- fluence culturelle et artistique ukrainienne dans le siège métropolitain de Karlovci a perduré des années 1720 aux années 1760. Durant cette période, tous les éléments occidentaux ont, sans doute, dû être soumis à la super- vision des théologiens orthodoxes orientaux de Kyïv. Dans la seconde moitié du xviiie siècle, plus précisément à partir de la huitième décennie, les liens culturels et spirituels ukrainiens-serbes ont commencé à s’affaiblir en raison du déclin des liens politiques russes-serbes. Avec le déclin de la sphère artistique de Kyïv, les modèles artistiques et culturels en provenance directe de Vienne se sont alors renforcés. À partir de cette époque, c’est l’Académie de Vienne qui était destinée à former les peintres serbes, apportant dans leur pays des éléments occidentaux et le style de la peinture autrichienne.
Mots-clés: Baroque ; xviiie siècle ; Serbie ; Ukraine ; Laure de Kyïv-Petchersk.
Rezumat: În secolul al xviii-lea, pictorii ucraineni și sârbi educați la școala de la Lavra Pecherska, activi în zona Mitropoliei de Karlovci, au inițiat un proces de schimbare a picturii religioase sârbe de la „tradițional” („maniera post-bizantină”) la aspectul mai „occidentalizat” („ baroc”). La prima vedere, poate părea neobișnuit ca influențele occidentale decisive asupra picturii sârbe din secolul al xviii-lea să nu vină direct din Occident, adică din Viena, unul dintre centrele de vârf ale artei barocului european și capitala statului pe al cărei teritoriu se afla Mitropolia de Karlovci, ci din zona artistică ucraineană, deja „occidentalizată” sub presiunea influențelor care veneau dinspre Kyiv. Până la mijlocul secolului al xviii-lea, Lavra Pecherska, cu Academia sa teologică, a devenit un sprijin religios puternic și de încredere pentru Ortodoxie, sub protecția politică a țarului rus, promovând știința teologică poate cea mai puternică din sfera ortodoxă la acea vreme. În consecință, Academia Teologică din Kyiv a început să ocupe un loc din ce în ce mai important în topografia creștină a Europei de Est. Știm cu siguranță că această școală a acceptat elevi din toată Ucraina și Rusia și a avut studenți bieloruși, polonezi, lituanieni și sârbi. Pe parcursul a aproximativ trei decenii din secolul al xviii-lea, 28 de sârbi care au primit educație la Academia Teologică din Kyiv. De asemenea, la invitația demnitarilor Bisericii Sârbe, misionarii din Kyiv au ajuns la Mitropolia de Karlovci la mijlocul secolului al xviii-lea, ca principali purtători ai ajutorului spiritual atât de necesar. Odată cu sosirea primilor profesori, pictori, cărți și icoane de la Kyiv, au venit și anumite modele politice rusești. Printre alți intelectuali, câțiva pictori sârbi au fost educați la Kyiv, inclusiv reprezentanții de frunte ai primului val de europenizare a picturii sârbe: Dimitrije Bačević și Ștefan Tenețchi. Momentul decisiv pentru dezvoltarea picturii sârbe în direcția occidentalizantă promovată de Kyiv a avut loc din inițiativa Patriarhului Arsenije iv Jovanović Šakabenta (1725-1748). În 1743, el a făcut o proclamație oficială, printr-o scrisoare circulară, prin care a interzis activitatea tuturor pictorilor de icoane care lucrau în vechea manieră, declarându-i fără experiență și needucați. Decizia venea după angajarea ucraineanului Jov Vasilijevič (cca 1700 – după 1760) ca pictor de curte, un maestru care avea să redirecționeze decisiv destinul artei sârbești. Scrisoarea Patriarhului Šakabenta din 1743 îi îndeamnă pe pictorii sârbi din Karlovci să învețe meșteșugul de la pictorul său de curte, Jov. Se pare că a fost prima școală de pictură fondată în mediul cultural sârb. După cum se pare, prin acea școală, maestrul Jov Vasilijevič și asociații săi au avut o influență hotărâtoare asupra întregii generații de pictori laici sârbi, care demonstrează în mod clar procesul de abandon al picturii vechi, petrecut între anii 1720-1760, și se pare că în această perioadă toate elementele occidentale au fost mai întâi supervizate de ochiul vigilent a teologilor ortodocși răsăriteni de la Kyiv. În a doua jumătate a secolului al xviii-lea, mai precis începând din deceniul al optulea, legăturile culturale și spirituale ucraineanosârbe au început să se atenueze, ca urmare a declinului legăturilor politice ruso-sârbe. Odată cu declinul sferei artistice de la Kyiv, modelele artistice și culturale directe ale Vienei au început să prevaleze, iar Academia din Viena a devenit locul predilect pentru educarea pictorilor sârbi, transmițând în Serbia elementele occidentale și stilul picturii austriece.
Cuvinte cheie: baroc; secolul al xviii-lea; Serbia; Ucraina; Lavra Pecherska.
