Nadezhda Chesnokova
Институт всеобщей истории, Российская академия наук, Moscow (ru)
Résumé: Au xviie siècle, les icônes russes avaient déjà gagné les régions post-byzantines sous domination ottomane de l’Orient chrétien : les contrées grecques et balkaniques, l’Afrique du Nord et l’Asie Mineure, Crète, Chypre, la Palestine, la Syrie et le Liban. Les archives (peu étudiées) témoignent d’une exportation élevée de peintures religieuses russes dans l’espace méditerranéen. Une grande partie de cette documentation se trouve aux Archives Nationales des Actes Anciens de Russie (rgada). Ces documents ayant appartenu autrefois à l’administration diplomatique, Posol’skij Prikaz, sont conservés dans le Fonds 52 et concernent les relations entre la Russie et les centres ecclésiastiques orthodoxes situés dans l’Empire ottoman. Au xviie siècle, les oeuvres russes qui circulaient en Orient étaient en grande partie le fruit des activités évergétiques des grands princes et des tsars, mais le commerce jouait aussi un rôle important dans leur transmission. À en juger par le grand nombre d’oeuvres qu’ils possédaient, leur qualité artistique et leur coût de production élevé, les patriarches devaient être les commanditaires les plus importants. Cependant, les émissaires du tsar se rendaient en Orient pour diverses missions et apportaient également des icônes. Les Grecs qui vivaient en Russie ou qui y séjournaient longtemps envoyaient, eux aussi, des icônes russes dans leur patrie. Enfin, les icônes russes étaient exportées par les marchands grecs.
À Moscou, les étrangers pouvaient commander les icônes directement auprès des peintres ou les acheter sur le marché. Les archives conservent encore des nombreux testaments de Grecs décédés à Moscou, riches en informations quant aux icônes russes qu’ils ont eues en leur possession. Un bon nombre de maîtres russes ont travaillé à l’étranger, en particulier dans les Principautés de Valachie et de Moldavie. Certains étaient peintres d’églises, mais d’autres peignaient des icônes sur commande. Ces icônes passaient de main en main, au sein des familles ; étaient léguées par testament ; faisaient l’objet de dons envers les églises et les monastères ; etc. Les voies d’exportation des icônes russes vers l’étranger étaient donc des plus diverses. Les documents d’archive ne cessent pas de surprendre avec une variété de nouvelles informations à leur sujet.
Mots-clés: Église orthodoxe, archives russes, icônes russes, commerce d’icônes, sources écrites.
Rezumat: În secolul al xvii-lea, multe icoane rusești ajunseseră deja în regiunile post-bizantine aflate sub stăpânire otomană din Orientul creștin: țările grecești și balcanice, Africa de Nord și Asia Mică, Creta, Cipru, Palestina, Siria și Liban. Arhivele (puțin studiate) ne arată că exportul de picturi religioase rusești luase amploare în zona mediteraneană. O mare parte din această documentație se află în Arhivele Naționale de Documente Vechi din Rusia (RGADA). Aceste documente care au aparținut cândva administrației diplomatice, Posol’skij Prikaz, sunt păstrate în Fondul 52 și privesc relațiile Rusiei cu centrele ecleziastice ortodoxe situate în Imperiul Otoman. În secolul al xvii-lea, operele rusești care circulau în est erau în mare parte rodul activității evergetice a marilor prinți și țari, dar comerțul a jucat și el un rol important în transmiterea lor. Patriarhii au fost comanditarii cei mai importanți, judecând după numărul mare de lucrări pe care le dețineau, după costul suportat și după calitatea artistică a acestor lucrări. Cu toate acestea, emisarii țarului călătoreau în est cu diferite misiuni și au distribuit la rândul lor icoane. Grecii care locuiau în Rusia sau care rămăseseră acolo mult timp au trimis icoane rusești în patria lor. În cele din
urmă, icoanele rusești au fost importate de negustori greci. La Moscova, străinii puteau comanda icoanele direct de la pictori sau le puteau cumpăra de pe piață. Arhivele păstrează încă numeroase testamente ale grecilor care au murit la Moscova, în care se află o mulțime de informații despre icoanele pe care le aveau în posesia lor. Un număr mare de maeștri ruși au lucrat în străinătate, în special în Țara Românească și în Moldova. Unii au fost pictori de biserici, dar alții au pictat icoane la comandă. Icoanele treceau din mână în mână, în familie; erau lăsate moștenire; erau donate către biserici și mănăstiri; etc. Căile pe care s-au răspândit icoanele rusești în străinătate au fost dintre cele mai diverse. Documentele de arhivă ne surprind încă cu o varietate de informații noi despre ele.
Cuvinte cheie: Biserica Răsăriteană, arhive rușesti, icoane rusești, comerț cu icoane, surse scrise.
