Aurora Petronela Luca
Universitatea ‘1 Decembrie 1918’, Alba Iulia (ro)
This study was made possible by a generous award of excellence granted by the University ‘December 1st, 1918” of Alba Iulia in July-December 2018, for a project bearing the title ‘The replacement of the Romanian wooden churches with masonry churches and its social-economic, political-ideological, and cultural-heritage implications. Case study: the area of the current Alba county’ (Înlocuirea bisericilor românești de lemn cu biserici de zid și implicațiile sale social-economice, politico-ideologice și cultural-patrimoniale. Studiu de caz: arealul actualului județ Alba).
Résumé: L’histoire des églises en bois des communautés roumaines du comté d’Alba peut être synthétisée par bles statistiques suivantes : près de deux-cent lieux de culte ont été identifiés, dont cent-quarante-cinq ont disparu, pour diverses raisons. Habituellement, si la disparition était la con-séquence d’une calamité, le plus souvent une incendie, et si l’événement avait eu lieu avant le xixe siècle, la nouvelle église était par la suite reconstruite à nouveau en bois. Cependant, plus de quatre-vingt-dix églises en bois (voire cent-trente d’après d’autres estimations) ont été détruites et remplacées par des églises bâties. Ce vaste programme d’édification a commencé au milieu du xviiie siècle dans les Carpates Occidentales (Apuseni) et autour de la ville de Blaj. L’apogée se situe entre les der nières décennies du xixe siècle et les premières décennies du xxe siècle. Cela justifie le peu d’informations disponibles sur leur disparition. L’histoire de chaque édifice s’explique à travers plusieurs cas de figure : églises vendues intégralement à d’autres paroisses ; églises désaffectées, le matériel étant vendu ou transformé en combustible pour alimenter les fours utilisées dans la fabrication des briques nécessaires à la construction d’une nouvelle église; églises abandonnées, disparues discrètement après une période plus ou moins longue. Plus des deux tiers des quelques deux-cent églises en bois de l’actuel comté d’Alba ont été victimes de la modernisation et du progrès de la
société roumaine transylvanienne, très pré-coce dans cette région administrative, bien avant l’union de la Transylvanie à la Roumanie. Quant à la situation des quarante-huit communautés qui possèdent encore des églises en bois, vingt d’entre-elles fréquentent en réalité des églises bâties, les églises en bois étant abandonnées, depuis plusieurs décennies, dans un état de dégradation avancé. Trente-six édifices sont inscrits sur la liste des monuments historiques, parmi lesquels se trouvent également six bâtiments entièrement ou principalement rénovés et deux églises disparues. Dans le présent article, afin de donner une image plus précise du phénomène de réduction drastique du nombre d’églises en bois au profit du bâti, celles-ci sont présentées dans l’ordre de leur disparition. Quelques informations relatives à la période de construction, à la peinture pariétale et aux ob-jets de culte sont également fournies lorsque nous avons pu recueillir les données nécessaires. Le tableau final permet d’avoir une imagede l’ampleur des pertes subies par l’histoire de la culture et par l’histoire de l’art, voire par le patrimoine national.
Mots-clés: église orthodoxe en bois, église gréco-catholique, église disparue, église vendue, collection Museikon.
Rezumat: Istoria cunoscută a bisericilor românești de lemn din județul Alba ne oferă următoarea statistică: documentar, au fost identificate aproape 200 de lăcașuri de cult, din care 145 au dispărut, din rațiuni diverse. De obicei, dacă motivul dispariției a fost o calamitate, cel mai adesea un incendiu, și dacă producerea sa a avut loc anterior secolului xix, noua biserică a fost construită tot din lemn. Pentru mai bine de 90 dintre bisericile de lemn dispărute, dar destul de probabil și pentru alte circa 40, motivul dispariției a fost construirea bisericilor de zid, care, în Munții Apuseni și pe domeniul Blajului, a început încă de la mijlocul secolului xviii. Perioada de apogeu a acestui efort ctitoricesc se cuprinde între ultimele decenii ale secolului xix și primele decenii din secolul xx. Așa se explică puținătatea informațiilor referitoare la modul efectiv cum au dispărut, deși opțiunile nu au fost prea multe, căci fie au fost vândute cu totul altor parohii, fie au fost dezafectate și materialul vândut sau transformat în combustibil pentru arderea cărămizilor necesare construirii bisericii celei noi, fie au fost lăsate în părăsire și – după o vreme mai lungă sau mai scurtă – au dispărut discret. Se poate conchide că mai bine de două treimi din cele circa 200 de biserici de lemn din actualul județ Alba au fost victime ale modernizării și progresului societății românești transilvănene, care în acest areal administrativ s-au produs devreme și au atins cote însemnate încă înainte de unirea Transilvaniei cu România. Cât privește situația celor 48 de comunități care încă mai dețin biserici de lemn, 20 dintre ele frecventează de fapt biserici de zid, cele de lemn, lăsate în părăsire, unele de mai multe decenii, aflându-se într-o accentuată stare de degradare. Pe lista monumentelor istorice sunt înscrise 36 de obiective, între care se numără și șase edificii integral sau în cea mai mare parte înnoite și două biserici dispărute. Pentru a oferi un tablou cât mai explicit al fenomenului restrângerii atât de drastice a numărului bisericilor de lemn în favoarea celor de zid, ele sunt prezentate în ordinea anilor dispariției, cu menționarea câtorva informații referitoare la momentul construcției, pictura parietală și obiectele de cult, acolo unde acestea se cunosc. Putem avea astfel și o imagine a dimensiunii pierderilor suferite în planul istoriei culturii și a artei, a patrimoniului național.
Cuvinte cheie: biserică ortodoxă de lemn, biserică greco-catolică, biserică dispărută, biserică vândută, colecția Museikon.
