Ioan Ovidiu Abrudan
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu (ro)
Résumé: L’édification de l’église de Sainte Parascève à Rășinari et l’achèvement de sa décoration (peintures murales, icônes et autres dotations pour la célébration du service divin) ont représenté un processus long et laborieux (1752-1798). Ce dernier a constamment été soutenu par des prêtres et des croyants, sous la présidence de plusieurs évêques, de Petru Pavel Aron à Dionisie Novacovici, en passant par Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici et Gherasim Adamovici. La prospérité économique des habitants de Rășinari a fait que la décoration de l’édifice soit accomplie par de très bons artisans de l’époque – peintres locaux ou originaires des villages voisins, artistes originaires des pays extracarpathiques, aussi bien que d’Europe occidentale. Les recherches entreprises il y a neuf décennies par I. D. Ştefănescu et Ş. Meteş ont été complétées et approfondies par d’autres historiens de l’art roumain ancien, et elles soulignent la précieuse contribution de tous ces maîtres. De son côté, la présente étude contribue à établir la paternité de certaines oeuvres qui, par leur caractère original, ennoblissent le lieu de culte de Rășinari ; et propose une chronologie interne des étapes de l’élaboration artistique de ce monument exceptionnel.
Mots-clés: art post-brancovan, guilde des maçons, influences baroques, programme iconographique, peintres.
Rezumat:Zidirea bisericii „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” din Rășinari, decorarea cu picturi murale și icoane şi
înzestrarea ei cu tot ce era necesar pentru celebrarea slujbelor a însemnat un proces laborios, întins pe aproape jumătate de secol, între 1752 și 1798. A fost susţinut în permanenţă de preoţi şi credincioşi şi s-a desfăşurat sub patronajul mai multor episcopi, de la Petru Pavel Aron și Dionisie Novacovici, la Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici. Prosperitatea economică a răşinărenilor a făcut posibil să fie angajaţi, în scopul decorării edificiului, vestiţi meșteri ai vremii – zugravi locali ori proveniţi din satele învecinate, a altora invitaţi de dincolo de munţi, din Țara Românească, şi chiar a unor artişti originari din Apusul european. Cercetările întreprinse în urmă cu nouă decenii de I. D. Ştefănescu şi Şt. Meteş, completate şi aprofundate de strădaniile altor istorici ai artei vechi româneşti, au evidenţiat aportul valoros al acestor maeştri. Studiul de faţă contribuie îndeosebi la stabilirea paternităţii anumitor opere care au înnobilat, prin caracterul lor original, lăcaşul de închinare răşinărean, propunându-şi totodată să stabilească cum se cuvin considerate, în succesiune cronologică, etapele întocmirii artistice a acestui excepţional monument.
Cuvinte cheie: artă post-brâncovenească, bresle ale zidarilor, influențe baroce, program iconografic, pictori.
