Alexandra Kostarelli
Εφορεία Αρχαιοτήτων Ευβοίας, Chalkida (gr)
Résumé: L’église de Saint George, un édifice en croix inscrite avec coupole, de type complexe à quatre colonnes, est située au pied de l’acropole de l’ancienne Acraephia. À l’époque de l’occupation franque, le village portait le
nom de Karditsa et faisait partie du duché d’Athènes. La recherche s’est longtemps accordée sur l’idée que la construction de l’église devait être attribuée à Antoine le Flamenc, un chevalier français mentionné par l’inscription votive. Le donateur aurait fait bâtir l’église en l’honneur de saint George, saint militaire auquel il devait sa survie pendant la bataille de Halmyros (1311), lorsque les Catalans anéantirent l’armée franque. Les récents travaux de conservation, financés par le programme opérationnel régional Thessalie-Grèce continentale-Épire 2007-2013, ont cependant révélé que l’évolution architecturale de l’édifice est bien différente : le chevalier franc n’aurait fait que rénover une église qui existait déjà. Le présent article propose donc une nouvelle lecture de l’inscription, recentrée sur une analyse des transcriptions précédentes faites par J. A. Buchon et W. Miller, et montre que les anciennes interprétations du texte étaient sans doute erronées. Bien qu’il soit actuellement impossible de déterminer la séquence précise des événements mentionnés par l’inscription, il est certain qu’ils se sont produits avant et après 1311 (date de la bataille et également date de l’inscription). Des observations détaillées, associées aux phases de construction du monument et aux couches ultérieures de sa décoration murale, viennent confirmer ces idées.
Mots-clés: Quatrième croisade, Byzance, peintures murales, inscriptions votives, arcosolium.
Rezumat: Biserica Sfântului Gheorghe, un edificiu în cruce greacă complexă, cu cupolă descărcată pe patru coloane, este situată la poalele acropolei din vechea Acraephia. Localitatea purta numele de Karditsa în anii ocupației latine și făcea parte din ducatul Atenei. Cercetătorii au crezut multă vreme că biserica ar fi fost ridicată de Antoine le Flamenc, un cavaler francez amintit în textul pisaniei. Ctitorul acesta ar fi ridicat biserica pentru a-și arăta recunoștința față de sfântul militar care l-ar fi scăpat cu viață din bătălia de la Halmyros, în anul 1311, când catalanii au zdrobit armata nobililor franci. Lucrările recente de conservare, finanțate prin programul operațional regional Thesalia-Grecia continentală-Epir 2007-2013, au arătat că evoluția arhitecturală a monumentului este totuși destul de diferită: cavalerul franc a renovat o biserică care exista deja. Articolul de față propune o nouă lectură a pisaniei, în comparație cu transcrierile ei făcute anterior de către J. A. Buchon și W. Miller, pentru a arăta că vechile interpretări ale textului erau probabil greșite. Deși starea actuală a cercetării nu poate permite periodizarea exactă a diferitelor evenimente numite sau nenumite de către pisanie, se poate spune că o parte dintre ele au avut loc înainte, iar altele după 1311 (dată a bătăliei și a pisaniei totodată). Cercetarea atentă a fazelor de construcție ale monumentului și a straturilor ulterioare de pictură murală confirmă și ele concluzia de mai sus.
Cuvinte cheie: Cruciada a iv-a, Bizanț, picturi murale, inscripții votive, arcosolium.
