Terdik Szilveszter
Iparművészeti Múzeum, Budapest (hu)
Résumé: L’établissement des institutions de l’Église grecque-catholique à Baia Mare (mag. Nagybánya) et à Baia Sprie (mag. Felsőbánya) a réellement commencé au cours du dernier quart du xviiie siècle. Sur les dix doyennés de l’évêché de Moukatcheve (mag. Munkács), situés sur le territoire de comté de Szatmár, deux ont été nommés pour cette ville minière. Cette région proche du Maramureș (mag. Máramaros) et de la Transylvanie est devenue une partie intégrante du comté de Maramureș au milieu du xxe siècle. Cette réorganisation administrative a fait croire à plusieurs spécialistes roumains – de même qu’au grand public – que le patrimoine matériel grec-catholique de la région pourrait être traité ensemble avec le patrimoine culturel régional de Maramureș. La présente étude montre que des églises en pierre grecques-catholiques de la fin du xviiie siècle présentent des particularités locales que l’on rencontre aussi à Baia Sprie, Cetăţele (mag. Györkefalva) et Tăuţii de Sus (mag. Giródtótfalu). La maçonnerie des églises est très simple, dépourvue de détails architecturaux complexes, mais cette pauvreté est parfois compensée par des toitures monumentales. Une toiture mansardée a été montée à Cetăţele, tandis que l’église de Tăuţii de Sus a une énorme flèche. La première partie de l’étude propose une révision des données sur l’histoire de ces églises à la lumière des sources découvertes dans les anciennes archives de l’éparchie de Moukatcheve au cours des dernières années. La deuxième partie est consacrée à des analyses détaillées des iconostases des églises de Baia Sprie et Cetăţele. La comparaison des deux ensembles révèle qu’ils ont été réalisés par les mêmes ateliers. En ce qui concerne la critique du style, leurs peintres sont identifiés comme « Ştefan de Şişeşti » ; en ce qui concerne leurs sculpteurs, aucune donnée n’a encore été trouvée à ce jour. Une particularité des deux iconostases réside dans le fait que non seulement les portes royales battantes et certaines structures ornementales sont chantournées, mais ces chantournements caractérisent également l’arrière-plan des icônes dans l’axe central, ainsi que celui des apôtres et des prophètes. Quant à la représentation de Dieu le Père, elle est en relief. L’Auteur suggère que ces choix peuvent représenter une innovation dans la qualité esthétique qui ne pouvait être achevée que dans les intérieurs lumineux des églises en pierre. Dans le cadre de la présente étude, des tentatives ont été faites pour explorer les antécédents et les parallèles de ce phénomène sur le territoire de l’éparchie de Moukatcheve.
Mots-clés: églises en pierre, églises en bois, iconostase, Dieu-le-Père, Église grecque-catholique.
Rezumat: Instalarea instituțiilor Bisericii greco-catolice la Baia Mare (mag. Nagybánya) și în vecinătate, la Baia Sprie (mag. Felsőbánya) a început cu adevărat în ultimul sfert al secolului al xviii-lea. Dintre cele zece protopopiate ale Episcopiei de Muncaci (mag. Munkács) situate pe teritoriul comitatului Sătmar, două au fost numite pentru acest oraș minier. Învecinată cu Maramureșul (mag. Máramaros) și cu Transilvania, regiunea a devenit parte a Maramureșului la mijlocul secolului xx. Acest fapt a condus o parte din mediul academic din România, precum și din publicul amator, să considere că patrimoniul material greco-catolic al zonei ar putea fi tratat împreună cu patrimoniul cultural regional al Maramureșului. Studiul de față urmărește să demonstreze că la sfârșitul secolului al xviii-lea, în Baia Sprie, Cetățele (mag. Györkefalva) și Tăuții de Sus (mag. Giródtótfalu) au fost construite biserici greco-catolice de piatră care prezintă o serie de caracteristici specifice locale. Zidăria de piatră a bisericilor este de factură simplă, lipsită de detalii arhitecturale complexe, dar aceste lipsuri sunt uneori compensate de acoperișurile monumentale. La Cetățele a fost montat un acoperiș mansardat, în timp ce în Tăuții de Sus a fost montată o fleșă enormă. În prima secțiune a studiului, datele privind istoricul construcției bisericilor au fost revizuite în lumina surselor descoperite în fostele arhive ale episcopiei de Muncaci în ultimii ani. A doua parte conține analize detaliate ale iconostaselor bisericilor din Baia Sprie și Cetățele. Juxtapunerea celor două ansambluri arată că au fost făcute în cadrul acelorași ateliere. Cât privește critica de stil, pictorii nu sunt identificați decât ca „Ștefan din Șișești”; în ceea ce privește sculptorii, încă nu au apărut date. O particularitate a celor două iconostase este că nu numai ușile împărătești batante și unele dintre structurile ornamentale sunt traforate, dar această traforare caracterizează și fundalul icoanelor din axul central, precum și rândurile apostolilor și ale profeților, în vreme ce reprezentarea lui Dumnezeu-Tatăl este în relief. Autorul consideră că aceste alegeri au reprezentat o inovație din punct de vedere estetic, dar că ele nu au putut fi duse la capăt decât în interiorul luminos al bisericilor de piatră. Studiul de față își propune să exploreze antecedentele și paralelele acestui fenomen pe teritoriul Episcopiei de Muncaci.
Cuvinte cheie: biserici de zid, biserici de lemn, iconostas, Dumnezeu-Tatăl, Biserica greco-catolică.
